mignestron  /-òn/  mi|gnes|tron  [CO]

  1. s.m. mignestre cun plui ingredients tant che verduris, liùms, pastis, rîsla viele e jere in cusine, denant dal spolert, e e messedave il mignestron (Franca Mainardis, Il sium di Lissandri); o vin mangjât un mignestron di fasûi che al jere alc e ce: robis di lecâsi i dêts! (Vico Bressan, Scaiis - Il Strolic furlan pal 1966)
  2. s.m. (fig.) complès di plui robis messedadis cence criteripar vie di malatiis intal cerviel […] no capivin nuie, no disevin nuie, o pûr a produsevin un "mignestron" di peraulis cence significât (Franc Fari, Il cjâf dai furlans)
    Sin. messedance , messedot , messedum , miscliç , mismàs , misture , misturot , pastiel , sapagn , 'savai , sbrudiot , 'suf