meti jù    [AF]

  1. loc.v. meti alc intun puest bassot lis bancjis, une di chês casselis che i fornasîrs a metevin jù te tiere, fin avuâl dal tapon, par tignî in fresc il formadi de setemane, e jere discuvierte (Pieri Menis, Il burlaç)
    Sin. poiâ jù
    1. sepulîli dongje e jere vierte une altre buse e in chê, il pari e il barbe, a metin jù il lôr frut muart te tremende bataie di Pâl Piçul (Pieri Menis, Funerâl a Pâl Piçul)
      Sin. meti sot , poiâ jù
  2. loc.v. lassâ, poiâ ce che si veve in mana mieze strade al metè jù la valîs par polsâ un moment (Carlo Sgorlon, Prime di sere); cualchidun a 'nt cjapave sù un [pierçul] cu la man, lu voltave, al tornave a metilu jù te cassele (Meni Ucel, Piarçui)
    Sin. poiâ jù
  3. loc.v. fâ une struture di supuart, che e sta sot o che e je poiade su alc«O ai fevelât cul marangon par che al meti jù il solâr dal mezât» (Maria Forte, La tiere di Lansing); la famee e jere restade cuindis agns tal Chaco, e il von al veve lavorât a fâ meti jù sinis plui in presse che al jere pussibil viers l'Oeste (Agnul di Spere, I prâts des Savodagnis)
    Sin. butâ jù
  4. loc.v. meti une plante te tiereal pareve che a vessin cjapât gust a voltâ e a savoltâ chê tiere malandrete, a dreçâ rivâi, a jemplâ fossâi, a boscâ, a gjavâ çocjis e meti jù vîts (Pieri Menis, Agne Ursule)
  5. loc.v. meti a polsâ une bestie te stalefinalmentri jara capitât intuna sitât che veva tapêts neris fûr di ogni balcon. Cun pena rivât, jara lât tuna ostaria par meti jù il cjaval (Ranieri Mario Cossâr, Il 'sinar dal re)
  6. loc.v. meti in dipuesit une sume di bêçsogni cuindis dîs al lave a Tresesin a meti jù il so macut di cjartis di mil; i siei sparagns a cressevin sot i voi (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
    Sin. meti dentri , meti
  7. loc.v. dî o presentâ, soredut in maniere sintetiche e ordenade, ideis, concets, argomentsBerto al scoltave cu la bocje vierte, che mai so fradi i veve fevelât cussì a lunc e in cussì fate maniere. Par la cuâl nol veve rispuindût a la domande. Alore al jere vignût fûr chel altri fradi e cence tantis gjerometis i veve metût jù clâr e net ce che a pensavin lis sposis (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
    Sin. poiâ jù
  8. loc.v. scrivipar no fâ misteris o scugnarai meti jù ancje culì une rie di spiegazion (Luigi Gortani, Al marcjât di Vile); ancje Toni Cudin al metè jù il so non e cognon suntune cjarte bolade (Pieri Menis, Chei di Muraie)
    Sin. butâ jù
  9. loc.v. (ancje ass.) poiâ jù il telefon par sierâ la comunicazionsi lassìn cu la promesse di sintîsi te prossime matinade. O met jù la cuarnete (Sandri Di Suald, Ah! la provincie)
    Cfr. butâ jù
Components: Proverbis:
  • cuant che la Mariane e à il cjapiel, met jù il falcet e cjol sù il ristiel