lâ dentri    [FO]

  1. loc.v. (ancje fig.) jentrâEliseo al domandà «compermesso» e al le dentri in cusine (Carlo Sgorlon, Prime di sere); «Va dentri, va Ide, che ti clame Ustin» (Alan Brusini, Par stradis lungjis); une altre spacade di sigûr lu varès fat tornâ tal ospedâl. E tes cundizions che al jere: di bessôl, stuf dibot di vivi, nol sarès stât par lui un grant mâl: lâ dentri al podeve sei un scjampâ dal presint… (Amedeo Giacomini, Tal ospedâl); un test che mi cjape subit, ma che plui che o lei e plui che mi fâs lâ dentri te realtât dai agns Cincuante (Vigji Dereatti, Un vêr artist nol mûr)
    Sin. jentrâ
    Cfr. introdusisi , penetrâ , travanâ , passâ
Components:
  • dentri av., prep., adi.inv., s.m.sing., s.m.inv.
  • v.intr., s.m.sing.
Proverbis:
  • cui che al fâs la fuesse pai altris al è il prin a lâ dentri