intrigâsi  in|tri|gâ|si  [CO]

  1. v.pron.intr. ostacolâsi un cun chel altrise al rive dongje al puarton altris vincj di lôr a àn pensât di fâ compagn, si intrighisi un cul altri (Stefano Gasti, Se a contassin i se)
    Sin. imberdeâsi , impedîsi , ingredeâsi , ostacolâsi
  2. v.pron.intr., v.pron.tr. formâ grops, gredeisintrigâsi i cjavei (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
    Sin. ingredeâsi , ingropâsi , gredeâsi
  3. v.pron.intr. (fig.) deventâ complicâtmiôr fâ alc prime che la facende no si intrighi di plui
    Sin. complicâsi , incrosâsi , ingredeâsi , imbroiâsi , involuçâsi , voluçâsi , gredeâsi , berdeâsi
  4. v.pron.intr. jentrâ in cuistions li che no si varès di jentrâo fâs i miei fats e no mi intrighi in nuie che nol sedi il gno lavôr (Roberto Ongaro, Il muc); dut il parintât, inta chei moments, al veve volût intrigâsi a dî la sô (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
    Sin. intrometisi , impaçâsi , inframetisi
    1. interessâsi o vê a ce fâ cun cdn. o cun alcche la mestre si intrighi dai siei afârs (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini); "Lait a visâ la mê femine!… E savês che jo no mi intrighi tes robis di cjase!…" (Arturo Feruglio, Can da la ue di Titute)
      Sin. impaçâsi , interessâsi , viodi , stâ daûr