insigûr  in|si|gûr  [CO]

  1. adi. che nol è fis, fer, che al à un ecuilibri o une posizion che a puedin cambiâ cun facilitât, soredut colanti soi piduts / balarins / che a saltucin insigûrs.... (Rosanna Piazza, L'amôr); un limâ e sfresâ cence soste che al someave rindi insigure la tiere sot dai pîts (Zuan Morsan, Il rôl)
    Sin. malsigûr , balarin , inciert , instabil , malciert , malfer , precari
    Var. insicûr
    1. di situazion, fenomen e v.i., che al pues cambiâ cun facilitât
    2. che no si sa se al sarà o no, se al larà ben o se al larà mâl e v.i.vuadagnâsi un pan stentât e insigûr (Antoni Beline, Sant Jacum, là che al finìs il mont)
  2. adi. che no si sa se al è sclet, vêr, autentic, che no si sa ben se al corispuint ae realtâti calendaris popolârs a continuin a puartâ il non di Valantin pe grande fortune che e à vude la sô venerazion, dal rest une vore insigure pe soreposizion di tantis liendis su la vite di chest predi (Mario Martinis, Sant Valantin)
    Sin. malsigûr , balarin , inciert , malciert
    1. che no si cognòs ben
  3. adi., s.m. che, cui che nol sa ce fâ, che i mancje sigurece, fermece tal decidi o tal fidâsi di chei altris o di se stessot sot, o soi un insigûr e un timit (Piero Cargnelutti, Aldo Giavitto: un cûr che al cjante)
    Sin. balarin , inciert , indecîs , malsigûr , malciert , esitant
    1. che al mostre pocje sigurece, pocje fermece, pocje fiducie