indecîs  in|de|cîs  [CO]

  1. adi. che nol à fat une sielte o che in gjenerâl nol à facilitât par fâ sieltis, che al reste tal dubie cun chescj scrupui su la cussience, l'è restât li indecîs un altri pôc (Giovanni Gortani, La sbigule - Une gnot tun broili); o jeri perplès e indecîs (Carlo Sgorlon, Il dolfin)
    Sin. inciert , malsigûr , insigûr , malciert
    1. di cuistion, situazion, alternative e v.i., che no je ancjemò stade definide cuntune sielte, cuntune soluzione je ancjemò indecise la cuestion / cuâl dei doi litigants ves vût rason (Pieri Çorut, Antigaiis)