inicuitât  i|ni|cui|tât  [CO]

  1. s.f. cualitât di ce o di cui che al è injust, disonest, trist, crudêlo seguitarìn a denunziâ la disonestât, la inicuitât e la falsetât di cui che nus ten il pît sul cuel (Josef Marchet, …e la leç e je salve)
    Sin. injustizie , tristerie , disonestât , crudeltât , prepotence , violence , necuizie
    1. azion injuste, disoneste, triste, crudêldopo agns di vuere, un om metût a muse a muse cu la muart, cu lis crudeltâts, cu lis inicuitâts, ogni dì, al impelosìs il cûr (Roberto Ongaro, Il muc)