necuizie /-cuì-/ ne|cui|zi|e [CO]
-
s.f.
atitudin o azion injuste, triste, indreçade al mâl in mût cussient:
e je la libare sielte dal amôr di un Signôr che nassint fra di nô si incjadene a la necessitât dal dolôr, de injustizie e de muart: amôr eterni e fedêl impastanât cul pecjât par riscatânus de necuizie dal mâl (Tonin Cjapielâr, Tun cidinôr cuiet)
Sin. tristerie , cjativerie