violence /-èn-/ vi|o|len|ce [AF]
- s.f. ûs de fuarce in maniere agressive, ancje esagjerade: par dî la veretât, no fo fate grande violence a nissun, gjavant cualchi croste, cualchi pataf, cualchi rip che i tocjà a Bertòs, missete e rufian dai forescj e dai siôrs (Alviero Negro, Int di masnade); cu la vuere, in paîs a jerin rivâts i todescs prin e i cosacs subit dopo. Ogni altre dì a jerin copariis e violencis (Gianni Gregoricchio, Lilie)
- s.f. manifestazion di alc, ancje inanimât o imateriâl, caraterizade di fuarce che e fâs dams: lis ploiis acidis, fiis di une finance sburtade e dal dut fûr control, a àn scomençât a colâ cun violence (Ferdinando Ceschia, Si va fûr de crisi ricostruint la nestre identitât)
- s.f. viôt violence sessuâl : nol capive nancje lui chê vuere cuintri un popul che nol veve mai vût da fâ cu la Italie che e jere lontane miârs di chilometris; cun di plui nol rivave a sopuartâ lis crudeltâts, il brusâ des capanis di intîrs paîs, lis violencis su lis neris, ancjemò frutis (Roberto Ongaro, Cretevierte)