ingrintâsi
in|grin|tâ|si
[CO]
-
v.pron.intr.
jessi cjapât di une sensazion di contrarietât violente:
i doi partîts scomençavin za a ingrintâsi e a dîsint une par sorte (Luigi Gortani, Il tor di Mueç);
«Aial dibisugne di une man, siôr paron?» «Ce man, ce man» si ingrintave lui. Cuant che i passave la fumate, Ulive e tentave di disii alc, ma lui no le abadave (Maria Forte, La tiere di Lansing)
Sin. imbissâsi
, inliparîsi
, inriçâsi
, invelegnâsi
, lâ in bestie
, lâ in lipare
, riçâsi
, scjaldâsi
, scoroçâsi
, stiçâsi
, velegnâsi
, imbesteâsi
, alterâsi
, besteâsi
, cjicâ
, imbilâsi
, grintâsi
, scjaldâsi il fiât
, spasimâsi
, sustâsi
, cjapâse
, infotâsi2
, rabiâsi
, inrabiâsi