infogâ  in|fo|gâ  [BF]

  1. v.tr. fâ deventâ une vore cjalt o sflandorôs, tant che il fûccuant che las cretos ator ator a saran infogados dal sariali che al va a mont, mi inzenoglarai a ringraziâ lu Signuor! (Novella Del Fabbro, Paisut di mont)
    Sin. sbrovâ , scotâ
  2. v.tr. jemplâ di passion, fâ deventâ une vore vivarôsla consecuence de conferme al guvier intes ultimis elezions e sarà chê di lâ indevant a infogâ la discussion (Barbara Cinausero, Simpri plui atenzion al consum "inteligjent")
    Sin. piâ , impiâ , inflamâ , saborâ , stiçâ