indât in|dât [CO]
-
adi., s.m.
che, cui che al è tocjât o caraterizât di disgracie, soference, danazion:
isal mo indât! / Un tâl om, ce pecjât! / Je finide par lui; / nol sintarà mai plui (Pieri Çorut, Il Strolic mezan pal 1866);
cemût podevie, duncje, cheste puare int pensâ di saltâ fûr dal berdei di chest destin indât? (Alan Brusini, Chei de vuere dal '15)
Sin. disgraciât , maledet , malandret , sfortunât , disfortunât , danât