indât  in|dât  [CO]

  1. adi., s.m. che, cui che al è tocjât o caraterizât di disgracie, soference, danazionisal mo indât! / Un tâl om, ce pecjât! / Je finide par lui; / nol sintarà mai plui (Pieri Çorut, Il Strolic mezan pal 1866); cemût podevie, duncje, cheste puare int pensâ di saltâ fûr dal berdei di chest destin indât? (Alan Brusini, Chei de vuere dal '15)
    Sin. disgraciât , maledet , malandret , sfortunât , disfortunât , danât
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl