imboreâ  im|bo|re|â  [CO]

  1. v.tr. (ancje fig.) fâ brusâ cun borissi impie un pignarûl in alt, parsore dal paîs, e un fantat dal puest (il cidulâr) al imboree la cidule e le tire (Pier Carlo Begotti, Federico Vicario, Peraulis di chenti)
    1. dâ calôr, scjaldâ
    2. fâ someâ di fûc, di boreun amont roan che al imboreave il scûr (Maria Forte, L'an dal disesiet)
  2. v.tr. (fig.) dâ fuarce, vivôr, ecitazion, ancje violence o altre cualitât o cundizion che e pues someâsi cul fûca jerin i ultins colps di convuls di chê «setemane rosse» che e veve imboreade dute la Romagne (Pieri Menis, Sul agâr)
    Sin. inflamâ , impiâ , piâ , infogâ , imboreçâ , scjaldâ , ecitâ
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl