grimpâ  grim|pâ  [CO]

  1. v.tr. (ancje fig.) cjapâ cun fuarce cu lis mans, o ancje cjapâ cun fuarce in gjenerâlo grimpi la pistole che o ai poiade sul taulinut dal jet (Sandri Di Suald, Ah! la provincie); la buere mi varès grimpât e fat svolâ tant che une plume (Carlo Sgorlon, Il dolfin)
    Sin. gafâ , brincâ , brancâ , grampâ , ingrampâ , ingrimpâ
    Cfr. cjapâ , cjoli , strenzi
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl