fugarice
/-rì-/
fu|ga|ri|ce
[CO]
-
s.f.
fûc avonde piçul:
lait zirant daspès ator i gradiçs [dulà che a son i cavalîrs] cundune fugarice mantignude tal scjaldajet o in un antian cun dei bruscs di zenevre o di ulîf (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1857)
Sin. fugarel
, fugareli
, fugarele
Var. fogarice
Cfr. fûc
-
s.f.
fûc, ancje grant, fat tal viert, soredut pe Epifanie o par altris fiestis
Sin. pignarûl
, paiarûl
, fughere
, panevin
, boreon
, fugarele
, burielon
, pignarili
, fugaron
, tamosse
, fugarel
, fugareli