fugarice  /-rì-/  fu|ga|ri|ce  [CO]

  1. s.f. fûc avonde piçullait zirant daspès ator i gradiçs [dulà che a son i cavalîrs] cundune fugarice mantignude tal scjaldajet o in un antian cun dei bruscs di zenevre o di ulîf (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1857)
    Sin. fugarel , fugareli , fugarele
    Var. fogarice
    Cfr. fûc
  2. s.f. fûc, ancje grant, fat tal viert, soredut pe Epifanie o par altris fiestis
    Sin. pignarûl , paiarûl , fughere , panevin , boreon , fugarele , burielon , pignarili , fugaron , tamosse , fugarel , fugareli
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl