ferbince  /-ì-/  fer|bin|ce  [BF]

  1. s.f. fuarce e convinzion tal esprimisi o tal fâ alcte Sierade di an passât si dibateve cun ferbince sui pro e sui cuintri, sul fat che al fos stât just intervignî o miei restâ sui paradôrs (Renzo Balzan, Scuintri fra civiltâts)
    Sin. fuarce , energjie , ferbidece , snait , passion , fogôr , fervôr , fervence