ferbidece  /-dè-/  fer|bi|de|ce  [BF]

  1. s.f. fuarce e convinzion tal esprimisi o tal fâ alcun al jere Apol che al jere plui brâf di lui a cjacarâ [...] al veve une elocuence e une ferbidece di peraule e ancje un contignût culturâl tant plui elevât di chel di Pauli (Sandri Carrozzo, "Tata, ma chês a son stelis")
    Sin. fuarce , energjie , ferbince , snait , passion , fogôr