fogôr  fo|gôr  [CO]

  1. s.m. cjalt une vore fuartsi ritire / il fogôr de vaste arsure (Toni Broili, La mê ploiute)
    Sin. arsure , buiôr
  2. s.m. sensazion di cjalt o di sut une vore fuartal butà jù une tace di scotch par distudâ il fogôr che i brusave la gose (Fabian Ros, Un piçul particolâr)
    Sin. brusôr
  3. s.m. emozion o passion fuarte"[...] a nol è stupit chel puar frut: a tal à imbambinît jê, ma no avonde, tu viodarâs. Il fogôr al passe, al à di passâ" (Anute Fabris, A passe la scalmane)
    Sin. brusôr