dubi1  du|bi  [FO]

  1. s.m. cundizion di cui che nol sa ce fâ, ce sielzitai siei voi al jere ancje un fîl di dubi e di ansie (Carlo Sgorlon, Il dolfin)
    Sin. malciertece , malsigurece , perplessitât , inciertece , insigurece
    Var. dubit
  2. s.m. valutazion no sigure su la justece, veretât, coretece e v.i.a ducj ur ai fat domandis che mi judassin a sclarî dubis e malsigurecis (Max Mauro, Un Friûl difarent: i 90 mhz di Onde Furlane); o podevin vê cualchi dubi, ma cumò, tal viodi la int cun chê passion che e à di tornâ a meti sù un clap sore chel altri, si scuen dî che nô o tornarìn a fâ i nestris paîs (Francesc Placerean, La vite di chest mont, cence un pôc di spirt, e devente brute e insopuartabile)
    Sin. malciertece , malsigurece , perplessitât , pinsîr , inciertece , insigurece , scrupul
Polirematichis e espressions idiomatichis