curumbule  /-ùm-/  cu|rum|bu|le  [CO]

  1. s.f. prominence che e da infûr di une superficieun prât plen di busis e di curumbulis; il frut jerial colât, vevial batût il cjâf e i jerie vignude fûr une biele curumbule? (Redazion SFF, Il Strolic furlan pal 2018)
    Sin. curumbere , curumbele
    Var. grumbule , sgrumbule
    Cfr. gnoc , ciespe , ceregne , gnucul , gnucule , brugnul , brugnule , grop , brombul , brocul , ceve , bugnon