cuche1 cu|che [CO]
-
s.f.
part alte di un rilêf, spec. di une culine:
il «Cuel de tese», une cuche salvadie, plene di clapigne, cun cisis bassis di çamars (Pieri Menis, Destins);
su la stagjon juste, siôr Meni al lave, ogni buinore, su la cuche de Riule. Là sù e jere la sô bressane dute vierte al cîl e cence arboradis intor (Maria Forte, Cjase di Dalban)
Sin. çuc , pruc , cuc3 , cucuruce
Cfr. cime , spice , spiç , ponte , piche , insom