cuche1  cu|che  [CO]

  1. s.f. part alte di un rilêf, spec. di une culineil «Cuel de tese», une cuche salvadie, plene di clapigne, cun cisis bassis di çamars (Pieri Menis, Destins); su la stagjon juste, siôr Meni al lave, ogni buinore, su la cuche de Riule. Là sù e jere la sô bressane dute vierte al cîl e cence arboradis intor (Maria Forte, Cjase di Dalban)
    Sin. çuc , pruc , cuc3 , cucuruce
    Cfr. cime , spice , spiç , ponte , piche , insom