constatâ cons|ta|tâ [AF]
-
v.tr.
controlâ o cjapâ at che alc al è vêr, reâl, efetîf e v.i.:
constatât che [i parepets] no erin fûr di plomp, el à cjapât un fregul di coragjo el le indenant (Bepo Marion, Dreute);
[la pietât] no judiche e no condane ma dome e conte e a constate (Antoni Beline, La fabriche dai predis)
Sin. apurâ , intravignî , riscontrâ , sincirâ , verificâ , cjatâ , osservâ , notâ
Var. costatâ