verificâ  ve|ri|fi|câ  [AF]

  1. v.tr. controlâ par jessi sigûrs che alc al sedi vêr, just, coret, se al corispuint a un ciert valôr, a une cierte cualitât, a un ciert nivel e v.i.al veve di verificâ la salût e il funzionament di ogni orghin (Raffaele Serafini, Contis sot spirt); mandâ une delegazion a visitâ il Friûl e a verificâ di cemût che o vin doprâts i bêçs che la Europe nus à mandât sul taramot (Riedo Pup, Mizzau al bat Pitt un a zero); Simon al cjale, al esamine, al verifiche ancje lui (Giovanni Gortani, La cjargnele dal avout)
    Sin. provinâ , sincirâ , provâ , sigurâ , viodi , controlâ