ceâ
ce|â
[BF]
-
v.tr.
(ancje ass.)
fâ che i voi no viodin par cualchi moment, par vie di une lûs masse fuarte:
una lampada che a ti cea (Giorgio Ferigo, Notgrops)
Sin. inceâ
Var. ceiâ
Cfr. imbarlumâ
, imberlî
-
v.tr.
(fig.)
fâ une grande impression, lassâ une vore maraveât:
e ceât de sô belece / tês sôs rêts cjât dut il mont (Toni Broili, I trucs furlans. Ombre di lunari par l'an 1851)
Sin. imbarlumâ
, inmagâ
, striâ
, inceâ
-
fâ crodi une robe false o sbaliade, fâ crodi une robe par une altre
Sin. imbarlumâ
, imbarlumî
, ingjanâ
, imbroiâ
, inceâ
-
impedî di resonâ
Sin. imbarlumâ
, imbarlumî
, svuarbâ
, inceâ