ceâ  ce|â  [BF]

  1. v.tr. (ancje ass.) fâ che i voi no viodin par cualchi moment, par vie di une lûs masse fuarteuna lampada che a ti cea (Giorgio Ferigo, Notgrops)
    Sin. inceâ
    Var. ceiâ
    Cfr. imbarlumâ , imberlî
  2. v.tr. (fig.) fâ une grande impression, lassâ une vore maraveâte ceât de sô belece / tês sôs rêts cjât dut il mont (Toni Broili, I trucs furlans. Ombre di lunari par l'an 1851)
    Sin. imbarlumâ , inmagâ , striâ , inceâ
    1. fâ crodi une robe false o sbaliade, fâ crodi une robe par une altre
      Sin. imbarlumâ , imbarlumî , ingjanâ , imbroiâ , inceâ
    2. impedî di resonâ
      Sin. imbarlumâ , imbarlumî , svuarbâ , inceâ