imberlî
im|ber|lî
[CO]
-
v.tr.
fâ inamorâ, fâ pierdi il cjâf, soredut di pueste e ingjanant:
"Chê fantate no je par te. No je a nivel dal to non… e tente di imberlîti dome pe robe…" (Maria Forte, Cjase di Dalban);
ancje jo, co mi imberlive, / i ai crodût a chel bausâr, / ma capît che mi tradive, / lu ai mandât al peçotâr (Toni Broili, Academie des massariis)
Sin. inamorâ
, inzingarâ
-
v.tr.
imbroiâ cun bielis manieris e lusinghis:
un piruchîr lafè che lu à imberlît, / e i à dât ad intindi tant pulît / che se tornàs di mode, / si porès fâ pustice ancje la code (Pieri Çorut, Il mus a la mode)
Sin. inzingarâ
, instupidî
-
v.tr.
fâ sensazion di maravee, lassâ cence savê reagjî:
al imberlive dut chel blanc sot dal soreli fuart (Jolanda Mazzon, Fûr di timp)
Sin. instupidî
, incjocâ
, sturnî
, imbarlumâ
, imbarlumî