cariole  /-ò-/  ca|ri|o|le  [AF]

  1. s.f. imprest par puartâ robe, cuntune sole ruede denant e cun dôs stangjis par sburtâlu a mana lavorarin ducj, in Plovit, cun bûs, cun cjars, cun cariolis; ce a savalon, ce a claps, ce ad aghe (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); al sierà il purcitut intun sac, lu cjamà su la cariole, e Bepo al partì (Meni Ucel, A marcjât); mi àn dade une cariole, une pale e un rali par tirâ place e tamesâ savalon (Pieri Menis, Il gno prin pâr di scarpis)
    1. la cuantitât di robe puartade ator cun chel imprestBepo al veve strucjade une cariole di malte su la plote di fier (Pieri Menis, Vie pes Gjarmaniis)
  2. s.f. (fig., scherç.) veicul vecjo e malsestât
    Sin. bidon , ferace , masanin , rotam , catan , clostri , biroç , carete , crassigne , scrassigne
Polirematichis e espressions idiomatichis