cariole  /-ò-/  ca|ri|o|le  [AF]

  1. s.f. imprest par puartâ robe, cuntune sole ruede denant e cun dôs stangjis par sburtâlu a man:  a lavorarin ducj, in Plovit, cun bûs, cun cjars, cun cariolis; ce a savalon, ce a claps, ce ad aghe (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); al sierà il purcitut intun sac, lu cjamà su la cariole, e Bepo al partì (Meni Ucel, A marcjât); mi àn dade une cariole, une pale e un rali par tirâ place e tamesâ savalon (Pieri Menis, Il gno prin pâr di scarpis)
    1. la cuantitât di robe puartade ator cun chel imprest:  Bepo al veve strucjade une cariole di malte su la plote di fier (Pieri Menis, Vie pes Gjarmaniis)
  2. s.f. [FÛ] struture di len dal jet o jet in gjenrâl
  3. s.f. (fig., scherç.) veicul vecjo e malsestât
    Sin. bidon , ferace , masanin , rotam , catan , clostri , biroç , carete , crassigne , scrassigne
Polirematichis e espressions idiomatichis
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl