capi  ca|pi  [CO]

  1. inter. esclamazion di sorprese o ancje dome par dâ plui enfasicapi, ai monts ce neveade! / Torne il frêt a cjapâ pît: / Primevere je incjantade, si pentìs di vê florît (Pieri Çorut, Il Strolic furlan par l'an 1839); "Ce ur parie ae lôr siorie?" "Verissim, siôr Minigul." "Capi! Le viôt ancje un vuarp." (Giuseppe Dondo, Le curiositât sacomade)
    Sin. ostie , osti , ostarie , orpo , corpo , sango , orpo di bio , corpo di bio , sacrament , sacranon , ustinon , ostinon , oscul , usti , po capi , pardiane , par la marindule , parmingule , par la madocule , folc , po folc