canibal  /-nì-/  ca|ni|bal  [BF]

  1. adi., s.m. che, cui che al mangje individuis de sô stesse speciein Toscane [noaltris profucs furlans] o sin tignûts par canibai (Carli Pup, La seconde Irlande)
    Cfr. antropofac
  2. adi. [BF] (fig., iperb.) une vore trist, une vore brut, une vore dûr di sopuartâ, une vore negatîfun frêt canibal (Tite Grison, Fate la leç, fat el ingjan)
    Sin. maledet , malandret , diaul , salvadi , trement