bolet
/-èt/
bo|let
[BF]
-
s.m.
magle plui o mancul taronde, soredut di escrement
Cfr. bol1
, magle
, medaie
, pataracje
, sigjîl
-
escrement avonde piçul e taront:
fra la stitichessa e la sbigula il bolet a i era restât tacât tal cûl (Nelso Tracanelli, Li Cumugnis)
Cfr. sbit
, balote
-
s.m.
part daûr de cjamese dai frutins, dispès maglade:
"Atents! / Viodêt di filâ dret! No sês plui cul bolet; / e sês students!" (Enrico Fruch, Memoriis di scuelâr);
si ingrumin su la place feminis cu la cjamese, fruts cul bolet, ons cul forcjat e ducj come mats a si metin a sberlâ (Dolfo Zorzut, El diau in glesie e el predi tal unfiar)
-
s.m.
frut piçul:
e i bolets? Chei si consolin / slapagnant intai fossâi (Tite Robul, Vendemis)
