alçâ sù    [CO]

  1. loc.v. cun chei stes significâts di alçâ, cun plui intensitâtune bugade di aiar rabiôs al alçà sù par aiar une trombe di fueis e di fros puartantju vie cui sa dulà (Pieri Menis, Sul agâr); Lunc Cjabrin al stampà lui il prin modon cu la sô cifre di sù: co al fo suiât te place, lu metè in grice, tal cjanton, po in curtiel tal for… Al le lui a gjavâlu cuet: al fumave inmò tes mans, e lu alçà sù tal soreli come une primizie (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); "Alò in place! Cun cjars, fassinis, jets, paions, cun dut chel che si à… a alçâ sù ripârs in place… Che a train, se a àn cûr di trai…: ju frontarìn cun falçuts e forcjis…" (Alviero Negro, Int di masnade)
    Sin. tirâ sù , jevâ , jevâ sù
    Cfr. fâ sù
Components: