zirandul /-à-/ zi|ran|dul [BF]
-
adi., s.m.
che, cui che al va ator, soredut cence fâ nuie:
cumò al jere tornât, la sô vite di zingar zirandul e jere un grant cercli che si siarave tal Mulin, tal lûc dulà che lui al jere nassût (Mario De Apollonia, Il timp par ledrôs)
Sin. cloteon , pressembul , torzeon , dandan , zirandolon
Cfr. bintar , cramar , zingar