vadì  va|dì  [FO]

  1. av. par introdusi une eventualitât, une ipotesi, une probabilitât, une concession, une limitazionsi mangjave nome polente e formadi e vadì, de fieste, dôs fueis di lidric par cambiâ (Pieri Menis, Une letare par Bepo); lis slavaris lis traeve cumò compagn di cuant che al veve cuindis agns, vadì miôr (Agnul di Spere, I prâts des Savodagnis); une figure misteriose e sierade come une ombre: vadì no capide o impussibile di capî (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); al mostrave une premure che, vadì, al varès volût scuindi (Maria Forte, La tiere di Lansing)
    Sin. al po jessi , al po stâi , dal câs , magari , po jessi , salacor , se e bute , se rive , forsit , postâi
  2. av. par introdusi une precisazion, une esplicazion, viôt vâl a dî «La religjon e la moralitât» al diseve Mirco, «a son di sigûr une altre robe, vadì une robe serie» (Alan Brusini, Par stradis lungjis); al jere ancje segretari de congreghe, vadì i tocjave a lui di tignî il verbâl (Antoni Beline, Pre Pitin)