magari  /-gà-/  ma|ga|ri  [FO]

  1. av., inter. par pandi alc che si spere, che si volarès, ancje dome tant che preferencemi vignarès voie di dîi: - Magari piês! - parcè che se à volude (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini); "Tu podaressis ben dâmi doi fîcs" e disè a Meni Fari. "Magari che fos bon di lâ sù ! Ma mi clopin lis gjambis […]" (Luigi Gortani, Meni Fari)
  2. av. par introdusi une eventualitât, une ipotesi, une probabilitât, une concession, une limitazionno ai rivât a fermâmi… ma magari la prossime volte che o rivi a vignî, ti visi e si cjatìn di persone (Christian Romanin, Sandra Pizzolitto Pupatello: «Furlan is better! Il Friûl? La puarte de Europe pal Canadà»); ti tocjial mai a ti, letôr, di provâ une voie mostre di vaî […] magari intun lûc che al ricuardi alc de tô vite? (Pieri Menis, Cjasute dai ricuarts); o cirivi alc di particolâr, saio jo, magari un elmet de Prime Vuere o une vecje sclope, cualchi bêç antîc… (Checo Tam, Sense); «Soi paron jo!» dissal lui, che al varà magari bevût un tai, par vê chel estri (Ivano Urli, Veruska); al domandà ae parone un puest par durmî, magari te stale, che lui al jere usât a dut (Maria Forte, Cjase di Dalban)
  3. av. par dâ plui enfasial cjalave lontan, al smicjave cence magari viodi nuie di precîs (Alan Brusini, Gian Paolo Linda, I forescj); mah, se magari, des voltis, tu nus dessis alc ce mangjâ che o sin plens di fam (Ivano Urli, Storie di Min)
  4. av., inter. tant che rispueste afermative"Vuelial un fregul di spongje? " "Magari, siore […]" (Alan Brusini, Gian Paolo Linda, I forescj); «Vûstu che ti insegni a cuinçâ lis vîts?» «Magari» (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
    Sin. , sigûr , vulintîr , po sì ve , sì ve , si sa po
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • ce che al è just di fâ, bisugne fâlu e vonde, magari murî di fam
  • magari in cjamese ma che al plasi
  • magari picjât a un claut ma vivi
  • se a 'nd è al è parint di magari