salacor
/-òr/
sa|la|cor
[FO]
-
av.
cun valôr dubitatîf, ipotetic:
«No volarès intrigâmi tai afârs di nissun e mancul tai siei, ma o ai sintude une vôs che, salacor, no je vere, ma al à di perdonâmi se je conti […]» (Maria Forte, La tiere di Lansing);
salacor a son pôcs i popui che a àn une patrie clare, antighe, precisade e ricognossude come il furlan (Riedo Pup, Furlan jo mame! Triveneto tu frut);
in chê sere, o pensi, di vê pierdude la pipe; cuissà, salacor sgobantmi sot il barcon, vadì tirant fûr i ocjâi di viodi lontan, no sai! (Roberto Ongaro, Cretevierte)
Sin. magari
, po stâi
, dal câs
, par câs
, se bute
, se rive
, forsit
Var. salocor
, solocor
, salancor
, se al ocor