par câs
[AF]
-
loc.av., loc.adi.inv.
in maniere casuâl, cence un desideri o un ordin o un obietîf definîts:
al jere un sfuei setemanâl, fat pai soldâts, stampât a Rome; al jere nomenât «Il soldato»; mi jere capitât tes mans par câs, a Tumieç, une volte che o jeri passât di li (Pieri Menis, Cemût che o soi restât caporâl)
Sin. a câs
-
loc.av., loc.coniun.
par introdusi o rimarcâ une eventualitât:
«Ce cirîso?» i domandà. «O volevi savê se la imprese par câs e cîr personâl» (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
Sin. a câs
, dal câs
Components: