Dizionari de Lenghe Furlane

tressâ  tre|ssâ  [CO]

1. v.tr. fermâ, fissâ o infuartî cuntun tres, cun stangjis:  tressâ la puarte (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
   Sin. intressâ
   
   1. sierâ cun tres, cun stangjis:  cercenâ e tressâ ducj i pascs (Barbara Cinausero, Ce saraial dai pascs e des vacjis in mont?)
2. v.tr. dâ un ciert implant, une cierte struture:  chest gust gnûf e cheste maniere di tressâ la art a vevin començât a cjaval dal XV secul (Pieri Piçul, Ristret de storie da la art furlane II)
   Sin. struturâ , implantâ , meti sù
   Cfr. inmaneâ
3. v.tr. scancelâ fasint une rie a traviers
   Sin. taiâ
4. v.intr. zirâ lant di traviers:  al tresse sul asfalt un tic bagnât / un auto in corse a no si po fermâ (Gina Marpillero, Linde e Doro)
5. v.tr. (ancje fig.) fâ zirâ, fâ lâ di une cierte bande:  al veve di fâ in mût che jê e rivàs a sei plui clare. Al sarès bastât che lui al fos stât bon di tressâ i discors pal jegâr just (Mario De Apollonia, Il timp par ledrôs)
6. v.tr. passâ a traviers:  o vevi juste trê minûts par tressâ la strade, lâ fint de Academie prime de place e montâ sù sul autobus che a mi varès puartât dongje de stazion (Marc Stolf, Al è simpri cualchidun che al è "plui mancul" di te)
   Sin. traviersâ , scjavaçâ