tacâ intor    [CO]

  1. loc.v. meti alc intor di cdn. o di alc in mût che al resti tacâtcjapâ lis etichetis e tacâlis intor dai prodots
    Sin. tacâ sù
  2. loc.v. passâ o fâ sintî sintiments, sensazions, emozionschest fat culì no lu veve bonât, se mai i veve tacade intor la malcuietece (Gianni Gregoricchio, Îr e doman)
    Sin. tacâ
  3. loc.v. dâ un sorenon, un titul, une innomine e v.i.ducj le cognossevin par «zingare». Chest sorenon jal vevin tacât intor pal so mût di vivi (Gianni Gregoricchio, Lilie)
    Sin. tacâ , picjâ , sgnacâ , , tacâ sù
    1. assennâ a cdn. une carateristiche, une responsabilitât, une considerazion e v.i., ancje in maniere arbitrarieal à cetancj plui merits dai demerits che i miei amîs inrabiâts i tachin intor (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
Components: