strussâ 
          
      stru|ssâ 
      [CO]
      
        
        - 
v.tr.
tocjâ passant cuntune cierte frizion: 
al va a strussâ la schene / e a remenâsi / su la jerbe frescje (Rizieri Valdevit, Borc di Vile Manin); 
Ruâl a i strussà il cjâf a la bestia straca e al si sentà encja lui (Novella Cantarutti, Sì che i vevi na marosa); 
tantis robis, in pûc timp, a erin cambiadis in chê cjasa, chi la frutata a si era mituda a lavâ, a strussâ, a sestâ, a sblancjâ, a piturâ [...] (Nelso Tracanelli, Selmo Vuarzina)
Sin. freâ
, freolâ
, sfreâ
, sfreolâ
, russâ