strussâ
stru|ssâ
[CO]
-
v.tr.
tocjâ passant cuntune cierte frizion:
al va a strussâ la schene / e a remenâsi / su la jerbe frescje (Rizieri Valdevit, Borc di Vile Manin);
Ruâl a i strussà il cjâf a la bestia straca e al si sentà encja lui (Novella Cantarutti, Sì che i vevi na marosa);
tantis robis, in pûc timp, a erin cambiadis in chê cjasa, chi la frutata a si era mituda a lavâ, a strussâ, a sestâ, a sblancjâ, a piturâ [...] (Nelso Tracanelli, Selmo Vuarzina)
Sin. freâ
, freolâ
, sfreâ
, sfreolâ
, russâ