sfreâ sfre|â [BF]
-
v.tr.
tocjâ, cun plui o mancul pression, cuntun moviment lunc, ancje ripetût, spec. par netâ:
tu lu cjatavis in sagristie in zenoglon a sfreâ cuntune mieze cevole la tele dai standarts [par lustrâju], o ben, a russâ cun cinise e asêt i cjandelîrs arzentâts (Antoni Buiani, Cuant che par ducj al jere Bepino)
Sin. russâ , passâ , freolâ , freâ , sfreolâ
Var. sfreiâ