spaurî  spa|u|rî  [AF]

  1. v.tr. fâ cjapâ pôrei vecjos de naie si divertivin a spaurî chescj gamei (Gianni Gregoricchio, Îr e doman); tant mê mari che mê none Miute no mi vevin spaurît cu lis storiis che si contavin di chê viele (Lucio Perès, La strie)
    Sin. sbalsamâ , sbarlufî , scaturî , spaventâ , spirtâ , stramî , sviersâ , terorizâ , sforeâ , spirigulâ , fâ cjapâ un spac , fâ un spac , petâ un spac