snel
/-è-/
snel
[CO]
-
adi.
che si môf, che al fâs alc o che al sucêt cun velocitât, cun imediatece, cun facilitât:
par scjampâti sarà spidît e snel (Zuan Josef Busiç, La Gjeorgjica di Virgjili);
e rive, e i servitôrs / son pronts a la portele, / e sbasse il cjâf e snele / dismonte jù di len (Pieri Çorut, I bagns di Betine)
Sin. svelt
-
adi.
che al è avonde magri, cence gras, ma in câs cun cjar, cun muscui:
chê musute / tarondute / del colôr del armelin; / chel pidin, chê vite snele, / e chê biele... / chê Isabele / je une stele (Pieri Çorut, Il Strolic furlan par l'an 1828);
une fantacine graciose e timidute, bionde, snele, cui cjavei luncs (Roberto Ongaro, Il muc)
Cfr. magri
, sclagn
-
adi.
di alc, che al è avonde piçul, che si dopre o che al funzione cun facilitât:
un librut snel (70 pagjinis) cun trente poesiis (Laurin Zuan Nardin, Il sintiment dal biel tai viers di Agnul di Spere);
la Regjon e à di jessi un ent politic lizêr e snel (Walter Tomada, Autoguvier cuntune Regjon lizere)
Sin. piçul
, lizêr
, svelt