siet  /-è-/  siet  [FO]

  1. s.m. numar naturâl che al ven daspò dal sîs e prime dal vot e segn che lu rapresente«Cinc e doi siet» (Pieri Somede dai Marcs, Il tinel)
  2. adi.num., pron.num. in cuantitât di sîs unitâts plui une, ancje cun valôr sostantivât o cun sostantîf sotintindûtsuntun cjantonâl siet o vot libris metûts in file (Pieri Menis, A scuele); tal tacuin siet francs in carantans, palanchis e vincjutis (Pieri Somede dai Marcs, Bandiere); passât il novantesim, i minûts di recupar a son siet e al sucêt un pôc di dut (Marc Stolf, Udinese - Genoa 1-0)
    1. adi.num., s.m. ancje cun valôr di ordenâl o identificatîf intune serie o intune categoriee je in viaç iminente la «perturbazion» numar siet o vot o nûf (Riedo Pup, I furlans e il timp)
      Sin. setim
  3. s.m., s.m.pl. setime zornade dal mêsai siet di Setembar dal 2014, Rosane e Renzo a àn celebrât lis gnocis di aur (Cristina Noacco, Faliscjis)
    1. setim an di un seculi fruts plui dispatussâts, un sîs di lôr, che a jerin dal 1905, dal Siet, dal Vot, ju vevin sierâts tun colegjo di puars (Alan Brusini, Come tai romançs)
  4. s.f.pl. setime ore daspò de miezegnotmi racomandi: a siet justis in pont, a vore, lunis che al ven (Roberto Ongaro, Il muc); vuê di matine, a siet, o ai sintût, di gnûf, cjantâ pe vile (Laurin Zuan Nardin, Cjantâ pe vile)
    Sin. siet a buinore , siet di buinore , siet di matine
    1. setime ore daspò dal misdìla gnove e rivà a cjase mê sot sere, a saran stadis siet, e la taule e jere preparade pe cene (Alan Brusini, La cartuline); a riva la coriera, chê das siet, e a discjama i pendolârs / la animazion a impia cjâfs e plaça e po a si studa denti a un bar (Giorgio Ferigo, Sabida di sera)
      Sin. siet di sere
  5. s.m. judizi scolastic che al rispuint a di un profit plui che suficientcjapâ siet tal compit di matematiche
  6. s.m. cjarte di zûc contrassegnade dal numar siet o cun siet elements"Balote! Tu mi âs fat capî di vê il trê di denârs e tu mi butis il siet. Tu mi âs fat straçâ la briscule!" (Checo Tam, Se ti perdi tuo danno)
  7. s.m. (coloc.) sbregadure o tai a scuarei jentre une sclese [di bombe] intune culate che alore i Titins sal strissinin daûr e par gjavâje ur tocje fâi un siet cul curtìs e medeâlu ae buine di Diu (Ivano Urli, Storie di Min); saltarin un fossâl, / e il siôr, ingredeantsi intun cison, / al fasè doi biei siets tel veladon (Pieri Çorut, La mê ospitalitât)
  8. s.m. pôre improvisei compagns, massime dopo chel siet dal sivîl, a 'nd jere tancj pronts a cedi lis lôr dalminis a lui, sacrificâsi e tornâ indaûr discolçs (Riedo Pup, Gran Dio benedite l'Italia)
    Sin. spac , spaghet , sbigule , spavent
  9. s.m. [TS] sport tal balon, cjanton alt de puartepunizion di Muriel, tirade benonon juste tal siet, che e torne a puartâ la Atalanta in vantaç (Marc Stolf, Udinese - Atalanta 2-3); un portiron che al svole a gjavâ vie la bale dal 7 dulà che e jere inviade a finî (Laurin Zuan Nardin, Vincjedoi)
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • a fâ di so cjâf, si vîf siet agns di plui
  • a pestâ aghe tal mortâl, ancje daspò siet agns e jes aghe
  • a vuelin siet umign a fâ une cjase, e baste une femine a strucjâle
  • al è miôr brusâ siet vilis che no pierdi un dirit
  • ancje il just si inçopede siet voltis in dì
  • il pan dai altris, chel plui bon, al à siet crostis e chel plui dûr ind à nûf
  • il pan dai parons al à siet crostis
  • il pan di servî al à siet crostis e bisugne rompi i dincj par mangjâlu
  • la blesteme a va ator siet agns e po e torne a colâ su par cui che le da
  • lis feminis a àn siet vitis e un vitin
  • lune setembrine a siet lunis si inchine
  • ogni cjase al è il so diaul e tai convents a son siet diaui par cop
  • pan di paron al à siet crostis e un croston
  • prin di maridâsi siet braçs e une lenghe, daspò maridadis siet lenghis e un braç
  • Sante Catarine o sîs o siet co vigne, spietimi a Sant Tomât che o vignarai cul cjar cjamât
  • se al plûf a Sant Zorzon, siet montanis e un montanon
  • se nol cjante ai siet o ai vot, o che al è muart o che al è cuot