segret  /-èt/  se|gret  [FO]

  1. adi. che no si cognòs o che al è cognossût dome di cdn.li e scomence une galarie che e taie la valadute di Socastoie e po e va sù fin tal cjistiel di Mont. Duncje, une vie segrete (Pieri Menis, Lis leiendis di Buie); i sai i nîts di duti li rosi tai recès e tal larc, e li covi secreti dai foncs sot i tistignârs (Novella Cantarutti, Un recam inculurît)
    Sin. anonimât
    Var. secret
  2. adi. che si fas di scuindon o in maniere di no pandi la identitâtpretindi la votazion segrete (Riedo Pup, Il compromesso); il fi dal cont e de contesse Valdrade, sudits fedêi dal Imperadôr, come che a disin, al è in conzure segrete cun int esaltade di di là dai nestris confins (Alviero Negro, Int di masnade)
  3. adi. che al è bon di tignî discrezion, di no fâ savê robis che no van pandudise je la uniche fantate segrete che o vebi cognossude (Andreina Nicoloso Ciceri, I trê cjadreons - Racconti popolari friulani I); el personâl des cjasis nobilis al è formât di int une vorone segrete (Arturo Feruglio, La manie)
  4. s.m. fat che nol è cognossût o che al è cognossût dome di cdn.mi à confidât un segret, une robe che di chê dì o jerin a part dome nô doi […] Il segret al jere che cjase sô, un pressapôc a mieze cjase, sot di une planele rosse a jerin platâts i trê chilos di aur (Ivano Urli, Storie di Min); al disvelave segrets che se rindûts public a varessin scombussulât dut il sisteme politic (Fabian Ros, L'om che al pierdeve pinsîrs pe strade)
    Sin. misteri
  5. s.m. abilitât, tecniche tipiche di un mistîr o di une ativitât, cognossude di chei che a 'nd àn esperienceZuan, cussì, si jere sfrancjât e spatussât ben sui segrets di une fornâs e il fûc lu veve in confidence (Maria Forte, La tiere di Lansing)
    Sin. tecniche , finece , truc1
    1. (fig.) particolâr essenziâl, che al fâs che alc al sedi biel, al ledi ben, al funzioni e v.i.l'ordenament autonomistic […] al è simpri stât il segret de concuardie, de durade e de prosperitât dai organisims statâi (Josef Marchet, La unitât cuintri la unitât)
      Sin. clâf , truc1
  6. s.m. mecanisim internino si jere contentât di une di chês sieraduris che si comprin, ma i veve fat fâ une cui segrets e cun cuatri zîrs di clâf che e pareve chê di un domo (Roberto Ongaro, Cretevierte)
  7. s.m. scansel di un mobil che no si lu rive a viodi di par fûrun comò a ribalte cun diviers segrets (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
    Sin. segrete
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • al cjoc no stâ fidâi segret
  • i misteris di Diu, i segrets dai sovrans e la malizie dai vilans nissun nol è rivât ancjemò a rivelâ
  • il famei nol à di scrusignâ i segrets dal paron
  • il segret al è la clâf dal cûr
  • laude i amîs in public, coreziju in segret
  • nol è plui segret ce che si dîs a un altri
  • nol è segret co si i al conte a un altri
  • se tu vûs che i altris a mantegnin il to segret, scomence a mantignîlu tu
  • ten sù i amîs in public, coreziju in segret
  • une pâs par fuarce e je segrete vuere