scrofât
scro|fât
[CO]
-
p.pass., adi.
viôt scrofâ
, viôt scrofâsi
-
adi.
che al stâ pleât injù, soredut sentât o scuasi sentât:
no sai trop che o soi stât li. Scrofât cul cjâf jenfri i zenoi, cence pinsîrs (Laurin Zuan Nardin, Il cop);
su la puarte ti viodin scrofade une femine, pacifiche, cu li mans in grop, sintade sul scjalin, dibant, sence fâ nie (Dolfo Zorzut, El Signôr al cjastie i poltrons)
Sin. scrufuiât
, crofât
, cufât
, cufulât
, cufulît
, cugulît
, scufât
, covât
, cuçât
-
adi.
(fig.)
che al à forme o posizion fracade o sbassade:
la place Sant Jacun cu la sô zoie di sotpuartis un pôc scrofâts e, tal mieç, i colôrs des barachis (Maria Forte, La tiere di Lansing)
Sin. scrufuiât
, crofât
Cfr. fracât
, sfracaiât
, petât
, sbassât