sfracaiât sfra|ca|iât [CO]
- p.pass., adi. viôt sfracaiâ , viôt sfracaiâsi
-
adi.
che al à une forme plache o plui plache dal normâl:
tal parintât nissun nol podeve glotile: le clamavin «agne cjice», ancje par vie de sô muse sfracaiade come chê di un pechinês (Gianni Gregoricchio, Barbe Masaniello)
Cfr. fracât , petât