cuçât
cu|çât
[CO]
-
p.pass., adi.
viôt cuçâsi
-
adi.
che al sta jù, poiât par tiere, distirât, sentât o scuasi sentât:
jê, simpri cuçade sul scjalin, si jere tirade un tic in bande (Gianni Gregoricchio, Pollione Magrini)
Sin. scrufuiât
, scrofât
, coviglît
, cufât
, cufulât
, cufulît
, cugulît
, scufât
, covât
, crofât