scliçâ fûr [CO]
-
loc.v.
di alc che al è sierât o sot pression, vignî fûr di buride:
il [miedi] muc al vignì, al tornà plui voltis, fintremai che al rivà a fâ scliçâ fûr la materie [de infezion de gjambe] (Lucio Perès, Mê none Miute)
Sin. sbrocâ fûr , vignî fûr , saltâ fûr