scliçâ fûr    [CO]

  1. loc.v. di alc che al è sierât o sot pression, vignî fûr di burideil [miedi] muc al vignì, al tornà plui voltis, fintremai che al rivà a fâ scliçâ fûr la materie [de infezion de gjambe] (Lucio Perès, Mê none Miute)
    Sin. sbrocâ fûr , vignî fûr , saltâ fûr
Components: