sapontâ  sa|pon|tâ  [CO, TS]

  1. v.tr. edil. zontâ trâfs, pâi e v.i. par tignî sù une strutureil cjampanîl al clope che mai ce. / Lu àn sapontât cu un trâf, / tant il pericul l'è simpri plui grâf, / e il cjampanîl minace / di distirâsi in place (Pieri Çorut, Il cjampanîl di S. Marc); si sfadiarin a sapontâ in presse in presse la puarte, rinfuarçantle ancje cun cualchi tres (Luigi Gortani, Meni Fari)
    Var. sopontâ
  2. v.tr. (fig.) judâ a stâ sù, a lâ indenant, a fâ une azion e v.i.[...] sapontant la frabiche cun cualchi capitâl (Eugjeni Marcuç, Liende a Sant Zuan); une linie di finanziament european specifiche par sapontâ l'ûs, l'insegnament e la difusion des lenghis mancul dopradis (Marc Stolf, Il PE al sburte, la Comission e frene e la Catalogne e reste une esempli)
    Sin. poiâ , judâ , sostignî , tignî sù