sacrifici  /-fì-/  sa|cri|fi|ci  [AF]

  1. s.m. in religjons paganis e cristianis, ufierte rituâl di dons o vitimis ae divinitât, fate par mostrâ sudizion, ricognossince o par fâ onôrla int e jere prontade pal sacrifici a Junon: dîs pioris e dîs vidielis grassis (Alan Brusini, Amîs come prime); i soi sacrificis [al diu celtic Esus] vignivin fats picjant la int e fasintle a tocs (Sandri Di Suald, Ah! la provincie)
    Var. sagrifici , sacrifizi
  2. s.m. ufierte de sô vite par difindi un valôr, un ideâl o il ben dal prossimErmacure, prin vescul di Aquilee, e Furtunât so diacun, cul sacrifici de lôr vite a àn plantade chenti la prime comunitât cristiane (Roman Michelot, Sagre dal Patriarcjât)
    Sin. martueri
  3. s.m. rinunzie dure sopuartade di pueste par un ciert finse al ves fat par amôr di Diu o dal prossim une piçule part des faturis e dai sacrificis che al à fats par sparagnâ bêçs, a cheste ore al sarès dal sigûr in ponte dal paradîs (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini); gno pari al è pront a fâ ogni sorte di sacrifici pe famee (AAVV, Sul florî)
    Sin. rinunzie
    1. (iperb.) rinunzie a di un plasê o a di une comoditâtlavôr l'è fadia, l'è sacrifici . E cui lavorarès sença il stimul di sodisfâ a cualchi grant domanda de la propria natura? (Federigo Comelli, Il me paîs)
      Sin. patiment , privazion , stent , stente , vite , rinunzie
  4. s.m. zûcs tai scacs, mosse di fâsi mangjâ une pedine par vuadagnâ un vantaç
  5. inter. esclamazion di maravee, rabie e v.i."Tomâs […] mi à riferît che chê femine là […] e ven di Mortean… Che e sedi Tunine? […]" "Sacrifici!… Tunine?… Propri jê?…" (Arturo Feruglio, L'ultin di carnevâl là di Plet); "Sacrifici! E cuestionin fra di lôr! (Bepo Marion, La morose di Carlo)
    Sin. sacrament , sacranon , ostie , usti , ustinon
Proverbis:
  • cence sacrifici no si à nuie de vite