sacrifici  /-fì-/  sa|cri|fi|ci  [AF]

  1. s.m. in religjons paganis e cristianis, ufierte rituâl di dons o vitimis ae divinitât, fate par mostrâ sudizion, ricognossince o par fâ onôr:  la int e jere prontade pal sacrifici a Junon: dîs pioris e dîs vidielis grassis (Alan Brusini, Amîs come prime); i soi sacrificis [al diu celtic Esus] vignivin fats picjant la int e fasintle a tocs (Sandri Di Suald, Ah! la provincie)
    Var. sagrifici , sacrifizi
  2. s.m. ufierte de sô vite par difindi un valôr, un ideâl o il ben dal prossim:  Ermacure, prin vescul di Aquilee, e Furtunât so diacun, cul sacrifici de lôr vite a àn plantade chenti la prime comunitât cristiane (Roman Michelot, Sagre dal Patriarcjât)
    Sin. martueri
  3. s.m. rinunzie dure sopuartade di pueste par un ciert fin:  se al ves fat par amôr di Diu o dal prossim une piçule part des faturis e dai sacrificis che al à fats par sparagnâ bêçs, a cheste ore al sarès dal sigûr in ponte dal paradîs (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini); gno pari al è pront a fâ ogni sorte di sacrifici pe famee (AAVV, Sul florî)
    Sin. rinunzie
    1. (iperb.) rinunzie a di un plasê o a di une comoditât:  lavôr l'è fadia, l'è sacrifici. E cui lavorarès sença il stimul di sodisfâ a cualchi grant domanda de la propria natura? (Federigo Comelli, Il me paîs)
      Sin. patiment , privazion , stent , stente , vite , rinunzie
  4. s.m. zûcs tai scacs, mosse di fâsi mangjâ une pedine par vuadagnâ un vantaç
  5. inter. esclamazion di maravee, rabie e v.i.:  "Tomâs […] mi à riferît che chê femine là […] e ven di Mortean… Che e sedi Tunine? […]" "Sacrifici!… Tunine?… Propri jê?…" (Arturo Feruglio, L'ultin di carnevâl là di Plet); "Sacrifici! E cuestionin fra di lôr! (Bepo Marion, La morose di Carlo)
    Sin. sacrament , sacranon , ostie , usti , ustinon
Proverbis:
  • cence sacrifici no si à nuie de vite
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl