russâsi  ru|ssâ|si  [CO]

  1. v.pron.intr., v.pron.tr. passâ cuntun contat sprolungjât e ripetût, soredut cui dêts, une part dal propri cuarp o cun reciprocitâtsi russà i voi, si cjalà ator, mieç inçussît, si tirà sù dal dut e si indi le (Fabian Ros, Il lôf); si russe il nâs cu la manie dal vistît (Laurin Zuan Nardin, La gote)
    Sin. freâsi , freolâsi , gratâsi
    1. tocjâsi in maniere plui o mancul lizerea cjaminavin un dongje l'altri, che i lôr braçs si russavin (Pieri Menis, Sul agâr)
  2. v.pron.intr. lâ cun dolcece intor di cdn. o di alc, in maniere che al sedi un contat sprolungjât o ripetûtun gjat, che al saltave di ca e là e si russave su la puarte (Raffaele Serafini, Soreli jevât a mont)
    Sin. freâsi , freolâsi , sfreâsi , sfreolâsi
    1. (fig.) compuartâsi cun dolcece, in câs ancje ipocrite par vê un tornecontpo dopo al tornà dongje russantsi come il gjat e domandant se al podeve sei util in alc (Antoni Beline, Pre Pitin); cuant che Bertin al ven a russâsi cul nono, di sigûr al vûl molzi alc (Pauli Jacuz, Kaspersky)
  3. v.pron.intr. (coloc., fig.) stâ cence fâ nuiemantignî la int dibant a russâsi pai uficis (Pieri Somede dai Marcs, Vilie di Nadâl (teatri))
    Sin. bibiâ , cjalâ par aiar , dandanâsi , gratâsi la panze , oziâ , oziosâ , parâsi ator , parsembolâsi , pendolâ , pendolâsi , poltronâ , poltronâsi , pultrî , russâsi la panze , stâ dibant , gratâsi
  4. v.pron.intr. (coloc., fig.) vê di frontâ o di sopuartâ di bessôl alc di negatîfcheste e jere la nestre ore, il moment di alçâ il cjâf; no le vin capide, no vin volût riscjâ: fra cualchi setemane Rome nus metarà tes cuestis la sô rispueste. E o si russarìn (Josef Marchet, Legnadis e pidadis); il furlan al à plui un spirt anarchic che sotan, i plâs fâ di sorestant a cjase sô, par dut il rest che si russin chei altris (William Cisilino, Il turisim… salt, onest, lavoradôr)
    Sin. rangjâsi
    Cfr. fotisi , inculâsi
Proverbis:
  • beât chel che al po russâsi di bessôl
  • cui che si russe al è segn che i spice